Dismorfofobia, cunoscută și sub numele de tulburare dismorfică a corpului (BDD), este o tulburare de sănătate mintală caracterizată printr-o preocupare obsesivă față de defectele percepute ale aspectului fizic, care pot să fie minore sau inexistente în realitate. Persoanele cu dismorfofobie au tendința de a exagera sau interpreta greșit aspecte ale propriei lor imagini corporale, și această preocupare persistentă poate avea un impact semnificativ asupra stării lor de bine și a funcționării lor zilnice.
În medie, persoanele cu dismorfofobie petrec între 3 și 8 ore preocupate de aspectul lor fizic.
De obicei, persoanele cu dismorfofobie tind să se concentreze pe următoarele zone ale corpului: fața (în special nasul), părul, aspectul pielei, mărimea sânilor, tonusul mușchilor, organele genitale.
O preocupare legată de aspectului corpului, considerându-l prea mic sau insuficient de muscular (dismorfofobia musculară), apare aproape exclusiv la bărbați.
Cum se manifestă dismorfofobia
– Preocupare obsesivă față de defectele percepute: Persoanele cu BDD se îngrijorează excesiv în legătură cu defectele sau imperfecțiunile percepute ale aspectului lor fizic. Acestea pot fi caracteristici minore sau inexistente dar, pentru persoana afectată, ele devin centrale și consumă mult din gândirea și atenția lor.
– Gânduri obsesive legate de aspect: Persoana cu dismorfofobie are gânduri repetitive și obsesive cu privire la aspectul lor.
– Comportamente compulsive: Pentru a face față obsesiilor și anxietății legate de aspectul lor, persoanele cu BDD pot recurge la comportamente compulsive. Acestea pot include verificarea constantă în oglindă, compararea cu alți oameni, folosirea excesivă a machiajului sau a hainelor pentru a acoperi sau modifica aspectul perceput, căutarea de reasigurare de la alții sau chiar căutarea tratamentelor cosmetice excesive.
– Evitarea situațiilor sociale: Din cauza rușinii și anxietății legate de aspectul lor, persoanele cu BDD pot evita situațiile sociale sau interacțiunile cu ceilalți.
– Tulburări emoționale: Dismorfofobia poate duce la depresie, anxietate și stres sever. Persoanele afectate pot avea gânduri de suicid sau auto-vătămare.
– Percepție distorsionată a propriului aspect: O caracteristică importantă a dismorfofobiei este percepția distorsionată a aspectului propriu. Persoanele cu BDD au dificultăți în a vedea în mod obiectiv propria lor imagine corporală și, de obicei, percep defectele într-un mod exagerat.
– Recurgerea la operații estetice care nu sunt necesare
– Tendința de a ascunde anumite părți ale corpului prin intermediul machiajului sau hainelor
Prin ce este diferită dismorfofobia de tulburările de comportament alimentar
Dismorfofobia și tulburările de comportament alimentar (TCA) sunt două tulburări distincte:
- Dismorfofobia (BDD) se concentrează pe preocuparea obsesivă cu aspectul fizic și trăsăturile percepute ca fiind defecte;
- TCA se axează pe obiceiurile alimentare neobișnuite, greutate corporală și alimentație.
Dismorfofobia implică gânduri obsesive și comportamente compulsive legate de aspectul fizic, în timp ce TCA implică preocupări specifice legate de mâncare și greutate. Cu toate acestea, unele persoane pot avea suprapuneri ale acestor tulburări sau să le experimenteze simultan. Diagnosticul și tratamentul adecvat necesită o evaluare profesională.
Care sunt cauzele dismorfofobiei?
Cauzele dismorfofobiei (tulburarea dismorfică a corpului, sau BDD) nu sunt complet înțelese, dar se crede că această tulburare este rezultatul unei combinații de factori biologici, psihologici și sociali.
– Factori genetici: Dacă aveți membri ai familiei cu istoric de tulburări de anxietate sau depresie, s-ar putea să aveți un risc mai mare.
– Dezechilibre chimice în creier: Anumite dezechilibre chimice în creier, în special legate de serotonină, pot contribui la dezvoltarea și severitatea dismorfofobiei.
– Percepție distorsionată: Persoanele cu BDD au tendința de a avea o percepție distorsionată a aspectului lor fizic. Acest lucru poate fi influențat de factori psihologici și cognitivi, care îi fac să interpreteze defectele minore ca fiind semnificative sau inacceptabile.
– Presiunea socială și cultură: Mass-media, publicitatea și standardele culturale ale frumuseții pot influența percepțiile și obsesiile legate de aspect.
– Experiențe traumatice sau stresante
– Traume legate de aspectul fizic și/sau bullying: Experiențe traumatice legate de aspect, cum ar fi hărțuirea sau critica constantă din partea altora, pot contribui la dezvoltarea dismorfofobiei.
Cum tratăm dismorfofobia
Tratamentul pentru dismorfofobie poate include terapie cognitiv-comportamentală (CBT), terapie prin expunere și prevenire a ritualului (ERP). În anumite cazuri, medicul psihiatru poate decide să prescrie și un tratament medicamentos (de exemplu,antidepresive).