De câte ori ți s-a întâmplat să auzi că plimbările în natură fac bine atunci când ești în depresie? Cu siguranță, la fel de multe ori cum am auzit și eu, fie de la prieteni, de prin articole de pe internet sau chiar din reels-uri pe Instagram, care conțin cele mai frumoase imagini cu plimbări în natură și concluzia umoristică „Am ieșit la această stupidă plimbare pentru sănătatea mea mintală, și mă enervează faptul că funcționează!”
Probabil nu este nimic mai dificil de atins atunci când ești în depresie ca ieșirile din casă, la plimbare. Autoizolarea este un simptom tipic depresiei, de aceea nu e de mirare că nu vrem deloc să părăsim spațiul în care ne aflăm. Unde mai pui că, de cele mai multe ori, efectiv nu ai puteri să te scoli din pat, despre ce fel de plimbări poate fi vorba?
Experiența episoadelor mele depresive e trasă la indigo cu a ta, dacă te regăsești în rândurile de mai sus. De fiecare dată când eram într-un episod depresiv sever, cel mai dificil lucru pentru mine era să ies la o plimbare. Era destul să-mi imaginez doar ce efort imens trebuie să depun ca să pot ieși din casă – să fac un duș, să găsesc haine curate, să mănânc ceva – și renunțam instant la idee. Nu mă ajuta nici faptul că prietenii îmi propuneau să ies – nu aveam puteri să părăsesc apartamentul și basta.
Totuși, dacă îmi reușea să ies la plimbare, chiar și atunci când aceasta era până la magazin și înapoi, observam că mă simt mai binișor după. Mult timp nu puteam găsi o explicație ce să mă motiveze suficient ca să ies la plimbări pe viitor, până în momentul în care am început să citesc o carte de neuroștiință, de care sunt pasionată în ultima perioadă.
Mai jos o să explic cum plimbările în natură au un impact asupra unei zone din creier, bazându-mă pe un pasaj din această carte – „Reprogramare. Oprește ciclul vicios, schimbă-ți gândurile și creează schimbări de durată”, – de aceea te rog să ai puțină răbdare și să nu renunți la citit. Merită, pe bune!
Ce se întâmplă în creier când ieși la plimbare
Creierul nostru minunat are o rețea formată din mai multe zone, numită rețeaua modului de funcționare implicită (tradus din engleză: Default Mode Network – pe scurt, DMN). Autoarea cărții pe care o amintesc aici, neurosavanta Nicole Vignola, descrie DMN ca fiind responsabilă de rătăcirea minții, de creativitate, dar și de gândirea introspectivă, care se referă la acele gânduri pe care le avem când nu ne gândim la nimic anume. Cu alte cuvinte, este acea zonă din creier care e activă când nu faci nimic specific și gândurile îți zboară liber în cap.
Cu toate acestea, DMN este, de asemenea, o zonă responsabilă de ruminații – un simptom atât de des întâlnit în depresii. Studiile arată că hiperactivitatea în zona DMN poate duce la o concentrare sporită asupra gândurilor negative despre sine și la o incapacitate de a distrage atenția de la acestea, perpetuând ciclul ruminațiilor și contribuind la persistența gândurilor anxioase și a simptomelor depresive. Opa! Noi tocmai de ele am vrea să scăpăm, nu?
Și aici vin în ecuație petrecerea timpului în natură și plimbările. Conform neurosavantei, petrecerea timpului în natură reduce hiperactivitatea în zona DMN din creier, astfel având un impact direct asupra scăderii ruminațiilor și a gândurilor negative despre sine.
În cuvinte simple, o plimbare în natură are efectul fantastic de a liniști corul de voci din cap care ne critică non-stop pentru tot ce am făcut sau nu am făcut, dar și pentru ceea ce suntem (dacă ai ajuns până aici, cu siguranță știi la ce mă refer).
Cum să te motivezi să ieși la plimbări
Din rândurile de mai sus tragem concluzia că putem să ne auto-ajutăm cu o simplă plimbare în natură, atunci când suntem în depresie. Cel mai important e să nu ne propunem plimbări care sunt greu de făcut – o plimbare în cel mai apropiat parc sau scuar deja este mai bine decât deloc. Ca să fie mai ușor să reușești această sarcină îți propun să îți pui în căști trupa preferată sau un podcast, sau să suni o persoană dragă care să te acompanieze la distanță în plimbare. O altă modalitate de a te motiva să ieși din casă ar fi să te înțelegi cu prieteni diferiți să ieșiți la plimbări săptămânal, astfel încât să-ți fie mai dificil să renunți înainte de a porni la plimbare. De asemenea, pentru a întări obiceiul, este important să incluzi și mici recompense pentru efortul depus – o prăjitură, o înghețată sau orice altceva gustos ce îți aduce bucurie!
В заключение
E important să practicăm aceste plimbări cât de des posibil, în măsura în care ne permite corpul. Odată ce vom prinde bucuria liniștii corului de voci din cap, cu siguranță ne va intra în obicei să ieșim la plimbări mai des și cu mai mare plăcere, ceea ce va îmbunătăți și starea mintală. Uneori, chiar și cel mai mic efort de a ieși din casă poate fi începutul unui drum către vindecarea de depresie.
Авторка: Екатерина Луцишина